METUR

 

1. Baza Metur o reprezintă clasa mijlocie de dreapta, mijlocaşii.

 

2. Ei au  două origini: a)prin propietate moştenită şi b) agoniseală prin forţe proprii;

 

3. De la ea în jos nu mai există bunăstare, prosperitate, ci proletariat intelectual, social sau fizic;

 

4. De la ea în sus există dezvlotarea ei din care trebuie sa apară meritocraţia românească.

 

5. Ea este flancată la baye de amintitul proletariat iar la vârf de oligarhie;

 

6. Cele două, în toată istoria modernă a României, au condos în cârdăşie destinele naţiunii;

 

7.  Mijlocimea românească, de-aici încolo numită meritocraţie, n-a condos şi nu a deţinut puterea în Statul Român;

 

8. Ea a fost pe rând acceptată, sacrificată, tolerată şi acum, după 1989 realmente strivită;

 

9. Pericolul ca în România să  rămână o sărăcime perfidă,  bugetofagă şi o oligarhie de asemenea bugetofagă este real;

 

10.  Cele două, bazate pe birocratism, mandarinarism, neofanariotis m , sunt generatoare şi susţinătoarede corupţia care condiţionează funcţionarea mecanismelor statului;

 

11. Un stat care funcţionează prin asemenea mecanisme este un stat anacronic;

 

12.  Meritocraţia nu va fi niciodată chemată la putere pentru ca ar pune în funcţiune mecanisme democratice ale functionării statului , mecanisme aflate în chiar fondul ei de existenţă: bogăţia se face social, cu celălalt, şi respectul proprietăţii celuilalt este garanţia propietăţii tale.

 

13. Meritocraţia din România trebuie sa-şi ia singură puterea prin forme acceptate democratic şi nu numai; ea nu cere nimc ea işi construieşte;

 

14. Meritocraţia ştie că întâi există viaţă individuală apoi colectivă;

 

15. De aceea refuză orice formă de colectivism, acceptând comunitarismul;

 

16. Meritocraţia ştie că Uniunea Europeană este formată din state care sunt prospere şi libere tocmai pentru că sunt fundamentate pe principiile meritocratice;

 

17. Ea ştie că euroconformitatea este necesară dar nu este obligatorie câtă vreme politicile de la Bucureşti o simulează;

 

18. Revoluţia democratică nu este lovitură de stat, bătălie între fracţiunile oligarhice(vezi decembrie 1989), între oligarhie şi proletariat etc. ci este  consolidarea unei vieţi politice democratice bazate pe aport şi devenire economică, pe instituirea prosperităţii ca opţiune  şi realizare individuală;

 

19. Ea nu acceptă şi nu colaborează cu nici una dintre cele zone anacronice, luptă egal pentru dispariţia completă a acestora. Statul român ideal este statul milioane multe de bogaţi cu cât mai puţini săraci, iar superbogaţi mai puţini chiar decât săracii.

 

 

 

METUR

 

Meritocraţia românească este formată din trei mari segmente:

 

I. MERITOCRAŢIA ISTORICĂ

II. MERITOCRAŢIA POSTDECEMBRISTĂ

III. MERI TOCRAŢIA EXILULUI(BEJENIEI)

 

Meritocraţia istorică

 

 

1. Ea există numeroasă în ianuarie 1990.

 

2. Averea ei se baza pe acumulări istorice, prin generaţii.

 

3. În anii ocupaţiei comuniste(1945-1989) ea a fost tolerată între nomenclatura de partid(de ocupaţie) şi  proletariatul economic, intelectual etc.

 

4. La începutul anilor 1990 statul român, aparent liber, nu trebuia decât să legifereze existenţa ei, s-o scoată din ilegalităţi străine, şi s-o pună în funcţiune ca pe principala forţă aptă de exerciţiu democratic.

 

5. După crime reciproce sau măceluri organizate, prima şi cea mai lovită, sistematic, a fost această categorie de cetăţeni români.

 

6. Capitalul lor, aparent modest în comparaţia cu marile acumulări ale exploatărilor comuniste, era singurul

capital al cuiva, al unui individ, era singura propietate reală cu propietari reali care putea fi pus în circuitul capitalist într-o anumită siguranţă spre dezvoltare şi perpetuare.

 

 

 

1. Unitatea de bază a meritocraţiei este omul(românul) eficient.

 

2. Omul este acela care, în condiţiile unei societăţi, indiferent de natura ostilă sau asistenţială a acesteia,

îşi crează  un cadru economic propriu dezvoltării individului şi afirmării libere a acestuia.

 

3. În condiţiile în care libertatea individuală nu maii este suficientă, omul eficient se organizează in structuri de autoapărare. sau dialog cu statul partener(confreerii, asociaţii, mişcări).

 

4. Meritocraţia nu este in slujba cuiva^. Ea luptă numai pentru interesele sale fie că acestea se împlinesc prin drepturi sau îndatoriri sau, într-un anumit echilibru, prin amândouă.

 

5. Meritocraţia consideră că nimeni nu conţine adevărul absolut, nici chiar un stat sau imperiu, fie el şi ultramodern, ci numai adevărul negociat.

 

6. Indiferent de poziţie, meritocraţia este parte în această superioară negociere.

 

7. Ajunsă la putere, ea tratează opoziţia ca partener de dezvoltare, în opoziţie este partener al puterii.

 

8. Pentru meritocraţie nici o forma a "violenţei" organizate nu este valabilă decât prin negocierile

necesare. Statul, intercompaniile, globstatul, imperiul vertical(cosmic) toate sunt doar parteneri ai negocierii existenţei sale.

 

9. Aflată în opoziţie, ea plăteşte un preţ(impozite, taxe) pentru serviciile statului(etc.) să-i fie puse la  dispoziţie: apărare, infrastructură, megaeducaţie, megalogistică etc.

 

10.  Aflată la putere, ea asigură cele de mai sus în condiţiiie jocului democratic acceptat de ambele părţi.